Osteoporoza este o boala condițională multifactorială – deci poate avea multe cauze diferite – în care cantitatea de os din schelet este redusă într-o asemenea măsură încât poate creste riscul de fracturi osoase.
O dietă prietenoasă cu oasele poate asigura obținerea unui aport suficient de calciu și vitamina D, necesare in osteoporoză. De asemenea, exista multe alte elemente alimentare importante, inclusiv proteine, magneziu și vitamina K, nutrienți ce ajută la reducerea pierderii osoase care apare odată cu inaintarea in varsta.
Osteoporoza: cauze, simptome si factori de risc
Osteoporoza apare si se manifestă ca o fractura a scheletului, ceea ce duce la oase fragile si lipsite de rezistenta si densitate. Simptomele anterioare, de producere a pierderii masei osoase, pe de altă parte, nu pot fi resimțite.
Cele mai frecvente dintre simptomele osteoporozei sunt fracturile încheieturii mâinii, fracturile de șold și fracturile de la nivelul coloanei vertebrale (colapsul vertebral), iar vestea proasta este ca toate aceste tipuri de fracturi pot apărea in acelasi timp.
Desi nu se cunosc exact motivele pentru care unii oameni prezinta o probabilitate mai mare de de deteriorare a masei osoase, care duce la osteoporoză, există o tendință ereditară destul de pronunțată a acestor simptome.
Aceasta poate fi totuși contracarată prin evitarea pe cât posibil a urmatorilor factori de risc:
- Greutate corporală mică de ex. IMC sub 19 kg/m2 (IMC = greutatea în kilograme împărțită la pătratul înălțimii în metri).
- Aport sărac de calciu și vitamina D: acest lucru se poate întâmpla dacă nu se consuma deloc produse lactate sau pește sau dacă exista o expunere scăzută la soare.
- Fumatul: distruge hormonul estrogenic, important pentru sanatatea osului.
- Consumul de alcool, ceai sau cafea in exces.
- Istoricul medical: tratarea unor boli existente, de exemplu medicamente care contin hormonul cortexului suprarenal.
-
Lipsa activitatii fizice: pentru prevenirea osteoporozei sunt sunt recomandate exercitii regulate care exercită un impuls asupra oaselor, în special prin sporturi, exercitii fizice sau chiar si mersul pe jos.
Osteoporoza: investigatii și diagnostic
Cu cât pierderea osoasa este tratată mai devreme, cu atât progresia osteoporozei este mai ușor de oprit. In cazul in care exista suspiciuni de osteoporoza, cum ar fi osul rupt fără un motiv aparent (fractura spontană), este necesara consultarea un medic specialist.
Măsurarea densitatii osoase reprezinta urmatorul pas in diagnosticarea osteoporozei, iar acest lucru se poate face în urmatoarele moduri:
- Măsurarea cu ultrasunete a densității osoase: valorile măsurate oferă unele indicații asupra riscului de fracturi la persoanele în vârsta. La persoanele sub 50 de ani, însă, nu poate fi obtinuta o interpretare exacta. Prin urmare, este necesară o măsurare a densității osoase sau a progresiei densității osoase, folosind metoda DXA înainte de a începe tratamentul pe baza de medicamente.
- Măsurare DXA (absorbțiometrie cu raze X cu energie dublă): aceasta metoda de măsurare a densității osoase se efectuează pe coloana vertebrală si este foarte fiabilă. Densitatea osoasă este măsurată cu raze X slabe. Avantajele incontestabile ale masurarii DXA constau in precizia lor, care permite, măsurători fiabile ale progresiei și măsurători în regiunile corpului unde fracturile osoase au cele mai grave consecințe in osteoporoza.
-
Tomografia computerizată cantitativ: rar recomandata în zilele noastre din cauza expunerii la radiații, această metodă era folosită pentru măsurarea coloanei vertebrale. De asemenea, permite măsurători pe osul brațului sau piciorului, care nu oferă doar informații despre densitatea osoasa, ci și despre arhitectura osoasa (într-o anumită măsură).
Tratament natural pentru osteoporoză
Osul nu este doar o „structură minerală”, ci este un țesut viu complex, care include colagen, dar și multe vitamine (acid folic, vitamina B6, B12, C, K2) precum și minerale și oligoelemente, necesare pentru desfasurarea proceselor celulare.
În consecință, în prevenirea sau tratamentul unei boli ale metabolismului osos, cum este osteoporoza, este recomanata utilizarea preparatelor care conțin vitamine suplimentare, minerale și oligoelemente necesare pentru metabolismul osos sau o combinație de diferite preparate care contin micronutrienți, astfel:
Calciul
Calciul este mineralul cel mai abundent în organism – o persoană adultă cu o sanatate normală conține aproximativ un kilogram de calciu, din care 99% este se afla în masa osoasa .
Dacă calciul nu are un aport suficient in organism, concentrația de acestui mineral din sânge scade ca urmare a acestei defciente, iar organismul încearcă să compenseze acest lucru prin eliberarea mineralelor din depozitele osoase. Dacă deficitul de calciu rămâne o boala permanentă, această demineralizare a oaselor poate favoriza osteoporoza.
Persoanele trecute de varsta de 60 de ani, în special, au uneori dificultati in a obține suficient calciu si, prin urmare prezinta un risc mai mare de a dezvolta osteoporoza. Pe de o parte, alegerea greșită a alimentelor dar și aportul alimentar insuficient joaca un rol esential aici, caz in care alegerea celui mai bun calciu pentru oase sănătoase poate fi utila.
Vitamina D
De asemenea, deoarece vitamina D stimulează absorbția calciului din tractul digestiv, ar trebui să se acorde o atenție deosebită obținerii unei cantitati suficiente din această vitamină.
Vitamina D (calciferol) este esentiala pentru tratamentul osteoporozei, deoarece favorizeaza pmetabolismul calciului si mineralizarea osoasa, reducand riscul de a dezvolta fracturi oasoase si intarind astfel masa osoasă. In lunile de iarna acest lucru nu este suficient din cauza intensitatii scazute a soarelui, caz in care un aport de vitamina D3 este atunci util.
Prin urmare, in lupta cu osteoporoza, calciul și vitamina D sunt cele care conferă țesutului osos rezistența si densitatea de care are nevoie.
Vitamina C
Vitamina C promovează regenerarea colagenului și astfel formarea oaselor în mai multe moduri:
- Ajută oasele să absoarbă mineralele și stimulează creșterea celulelor osoase.
- Contracarează prea multă degradare osoasă prin inhibarea celulelor care absorb substanta osoasă.
- Reduce stresul oxidativ de la nivelul osului – ceea ce prezinta un risc crescut în procesele de îmbătrânire.
-
Este vitala în sinteza colagenului – ceea ce duce la formarea de colagen care este puternic și rezistent.
Când nivelul vitaminei C este scăzut, se întâmplă invers: celulele osoase care degradează oasele se înmulțesc, iar celulele osoase care absorb mineralele și creează o nouă densitate osoasa nu se formează.
Studiile arată că pacienții in vârsta de peste 65 de ani care au avut fracturi osoase au avut niveluri semnificativ mai mici ale vitaminei C în sânge decât cei care nu au suferit fracturi osoase.
Vitamina K2
Vitamina K2 poate avea un efect pozitiv asupra persoanelor care sunt expuse riscului de a dezvolta osteoporoză sau care au deja osteoporoza, astfel:
- Vitamina K2 activează osteocalcina (moleculă cheie pentru formarea osului), ce inhibă osteoclastele care descompun substanțele osoase și promovează încorporarea calciului la nivelul tesutului osos prin osteoblaste (celule care formează masa osoasă).
- Totodată, vitamina K2 asigură eliminarea calciului din artere prin efectul său asupra proteinei matrice Gla. Acest lucru reduce riscul de întărire a arterelor și promovează stocarea calciului în oase.
-
De asemenea, datele actuale arată că suplimentele cu vitamina K si, in special, vitamina K2 pot ajuta la reducerea riscului de fracturi.
Magneziul
Magneziul joacă un rol într-o serie de reacții biochimice din structura osoasă, si anume:
- Fosfataza alcalină, o enzimă implicată în formarea de noi cristale de calciu, este activată de magneziu, printre altele.
- Conversia vitaminei D în forma sa biologic activă, 1,25-dihidroxivitamina D3, pare să necesite, de asemenea, magneziu.
-
Lipsa de magneziu poate provoca aparent un „sindrom de rezistență la vitamina D”, adică vitamina D este ineficientă din cauza acestei conversii perturbate (frecvent în bolile cronice de rinichi).